Monografia comunei

Doba este o mică localitate din apropierea Someşului. Numele îl găsim în înscrisuri în secolul XIV sub forma „Balkan-Dob” iar în 1241, în urma unei năvăliri tătare, satul a fost pustiit. Regele Istvan V a donat localitatea cu toate pământurile familiei Apor, familie considerată ca fiind întemeietoarea satului.

Nunele de origine nu-l ştim exact, pentru că din documente reiese că în jur de anii 1300 se numea „Homoród-dob”. În anii 1400-1500 se aminteşte ca „Kraszna-dob” . Au fost vremuri când „Szamos-dob” sau „Balkán-dob” se numea. Referitor la acestea denumiri înscrisurile din anii 1700 ne dau dovadă. Numele definitiv la câştigat în 1711, pe vremea păcii sătmărene, când a primit denumirea definitivă de „Szamosdob” (Doba).

Doba acum este pe a treia vatră, pentru prima dată era în apropierea Homorodului, de aici din cauza ploilor au fost nevoiţi de multe ori să î-şi părăsească locuinţele oameni din sat. Oameni aici au avut doi duşmani: apa şi epidemiile frecvente, care au cerut multe suflete. Din datele din anii 1200 reiese că din 675 de persoane, au rămas doar 15 bărbaţi şi 18 femei. Copii nici nu aminteşte, fiind-că epidemiile a omorât toţi copii. Cel de al doilea duşman apa, adică desele inundaţii ale Homorodului. Şi din cauza aceasta a suferit populaţia, scrie Beregszászi F.Sámuel. De o mare inundaţie face amintire, atunci când în anul 1626 tot satul s-a mutat pe locul care se numeşte „kis-puszta”, care a fost proprietatea lui Nyári Benedek. Pe malul Homorodului, încă în secolul trecut se putea vedea ruinele bisericii.